Termenul de ,,Virtual Reality” provine din limba engleză și înseamnă ,,Realitatea Virtuală”. Acest termen se referă la mediile artificiale create pe calculator și transpuse în viața reala cu ajutorul diferitelor aparate specializate. Ambianțele generate oferă o simulare a realității atât de reușită, încât utilizatorul programului poate căpăta impresia de prezență fizică aproape reală, atât în anumite locuri reale, cât și în locuri imaginare.

Michael R. Heim (supranumit și ,,filozoful cyberspace-ului") descoperă 7 tipuri de realitate virtuală:

• Simulare
• Interacțiune
• Artificialitate
• Imersiune
• Teleprezență
• Imersiune totală, cu tot corpul
• Costume de haine electronice, de date

Tehnologia realității virtuale trebuie să ia în calcul pshilogia umană, întrucât  creierul uman poate depista potențialele probleme tehnice pe care softul le posedă. De exemplu în unele situații, atunci când ochiul și urechea nu colaborează, se poate introduce o stare de rău asemenea răului de mașină sau de mare.

Potențialul distracției și descoperirilor pe care le putem face cu ajutorul realității virtuale, fac dezvoltarea acestui program să merite cu adevărat. Aceasta are multe aplicări în domenii precum, sportul (antrenamentul piloților), medicina (aplicații pentru studenții la chirurgie), arhitectura, arta, divertismentul și, în câțiva ani, după scăderea costurilor, în domeniul educației.

Există multe tipuri de sisteme de realitate virtuală, dar toate au aceleași caracteristici, precum abilitatea de a permite persoanei să vadă imagini tridimensionale. Scopul este să existe o coordonare a capului cu mișcările ochilor și cu percepția a ceea ce se petrece în acel mediu.  

Deși realitatea virtuală a avut mai multe forme, în prezent aceasta este creată și implementată de tehnologia computerizată, existând diferite sisteme care ajută la implementarea sa (căști, benzi de alergat omni direcționale și mănuși).