30 de ani de antreprenoriat în România: scurtă istorie în cifre

Într-o Românie aflată într-o continuă schimbare, studiul „Profil de Antreprenor 2024” oferă o perspectivă detaliată asupra evoluției mediului de afaceri. Realizat de Impact Hub Bucharest, Startarium și Datable, cu sprijinul ING Bank România și bazat pe datele furnizate de Ministerul Finanțelor și Registrul Comerțului, studiul conturează modul în care antreprenoriatul românesc s-a dezvoltat și diversificat în ultimele trei decenii.

1. Creșterea continuă a antreprenoriatului românesc

De la începutul anilor ’90, numărul afacerilor din România a crescut semnificativ. În 1991, erau înregistrate aproape 80.000 de firme noi, iar în 2023 numărul acestora s-a dublat, ajungând la aproape 158.000. Totuși, această creștere nu a fost uniformă. Marile orașe – București, Cluj, Timișoara și Iași – concentrează majoritatea afacerilor datorită accesului superior la resurse și infrastructură. De exemplu, Bucureștiul deține aproximativ 19% din afacerile active, în timp ce mediul rural, deși și-a crescut ponderea de la câteva procente în anii ‘90 la 32% în prezent, continuă să se confrunte cu provocări de profitabilitate din cauza costurilor operaționale ridicate și a accesului limitat la investiții.

2. Distribuția inegală între centru și periferie

Deși numărul afacerilor din mediul rural a crescut, profitabilitatea acestora rămâne sub cea a afacerilor din urban. Între 2021 și 2023, veniturile au crescut cu 60% în ambele medii, dar profitul a crescut cu 57% în urban și doar cu 39% în rural. În același timp, se observă o descentralizare economică. Dacă în 2008 Bucureștiul genera peste 40% din profiturile totale, ponderea sa a scăzut la 37%, iar județe precum Cluj, Iași și Timiș contribuie din ce în ce mai mult, dezvoltând clustere economice regionale ce favorizează o distribuție mai echilibrată a prosperității.

3. Reziliența sectoarelor economice dominante

Analiza scoate în evidență câteva sectoare-cheie ce domină economia românească. Comerțul cu amănuntul și construcțiile generează majoritatea profiturilor, cu o pondere de peste 25% din profitul net al economiei. De asemenea, industria prelucrătoare și comerțul cu ridicata rămân piloni importanți. Totuși, concentrarea pe aceste sectoare implică riscuri, cum ar fi vulnerabilitatea la scăderile de cerere. Studiul subliniază nevoia de diversificare strategică pentru a evita o criză structurală, mai ales prin susținerea sectoarelor emergente, precum IT&C, care pot contribui semnificativ la inovare și competitivitate.

4. Provocările supraviețuirii afacerilor românești

Durata medie de viață a unei firme românești este de aproape 11 ani, iar peste 50% dintre companii reușesc să treacă pragul de 8 ani. Multe dintre afacerile înființate în perioade economice dificile, cum ar fi criza din 2008-2010, au întâmpinat obstacole majore. Aproximativ 24% dintre companii operează cu o marjă de profit negativă. Totodată, afacerile fondate după 2010 par să aibă o rată de supraviețuire mai mare, beneficiind de o economie mai stabilă și o piață matură.

5. Disparitățile regionale și dezvoltarea antreprenorială rurală

România se confruntă în continuare cu mari discrepanțe regionale ce influențează dezvoltarea afacerilor. În timp ce județele din nord-vest și centru, precum Cluj, Sibiu și Timiș, se bucură de o densitate ridicată a firmelor și de profituri per capita peste medie, zonele din sud și est au un număr mai redus de afaceri și profituri modeste. Infrastructura precară și accesul limitat la finanțare în mediul rural contribuie la acest decalaj, orașele mici și comunele, deși reprezintă aproape o treime din afaceri, generând doar 17% din veniturile naționale.

6. Digitalizarea și modernizarea afacerilor

Digitalizarea și tehnologiile noi sunt esențiale pentru competitivitate, însă aproape jumătate dintre firme folosesc digitalizarea la un nivel scăzut sau moderat. Studiul evidențiază necesitatea unor politici care să sprijine investițiile în digitalizare, mai ales în sectorul IMM-urilor, pentru a le permite să își extindă piața și să îmbunătățească eficiența operațională. De asemenea, pandemia a impulsionat flexibilitatea muncii și modelele hibride, necesare pentru adaptarea la provocările globale. O strategie națională care să includă aceste schimbări ar putea întări competitivitatea antreprenorilor români pe piața globală și ar sprijini inovarea economică.



sursa: https://startarium.ro/articol/30-de-ani-antreprenoriat#Raport